d3vilgirl

Se intreaba cineva de ce nu am mai scris de mult? Nu? Te astepti sa ma mire? Nu. Stiam deja. Era o intrebare retorica. Pfff… ce cuvinte cunosc, m-am cizelat de la un timp. Poate de la munca mi se trage, ca trebuie sa vorbesc politicos. Trebuie totusi sa evit sa folosesc cuvinte prea pompoase, risc sa ma repet pentru ca lumea nu pricepe din prima ce ai de zis.

Am ajuns sa urasc intrebarea : de ce! O uram si inainte, sau mai bine zis ma irita, dar acum, e cel mai urat cosmar al meu, sa aud de 100 de ori pe zi : nu pot sa fac cutare lucru, de ce? Poate ca n-ar fi asa de rau daca nu ar fi aruncata pe un ton superior si suparat. Stai si te gandesti: ce poti sa raspunzi la asa ceva? More details, man!

Dar destul despre munca. Eu ce-am mai facut? Dragut din partea ta sa intrebi. Pai, cam ce fac de obicei: munca, putin si prin oras, munca, somn, acasa si cam atat. Am auzit ca a fost Craciunul. Nu am simtit. Cred ca e primul an cand ziua de Craciun pentru mine nu a reprezentat nimic nou fata de alte zile. As putea sa spun ca imi merge bine. In afara de frigul de afara. Nu ca ar avea legatura directa cu mine, dar asa ca idee, nu-mi place frigul, mai ales cand astept in statie cate jumatate de ora dupa RATB.

In rest, as putea sa scriu ceva mai mult, dar sunt lucruri un pic prea personale si nu vreau eu sa le scriu. Nah!!!

Nu stiu daca ati observat, dar in momentul in care colegii de munca se intalnesc in afara orelor de program tind sa vorbeasca despre ce se intampla la servici. Indiferent ca se incepe cu un cu totul alt subiect, dintr-una intr-alta se ajunge la colegi de munca, la ce a mai facut sefu, la ce salariu avem si asa mai departe.

Cand eram la scoala aveam tendinta in timpul liber sa vorbim tot despre scoala. Oare cand vom iesi la pensie despre ce o sa mai vorbim? Despre ce face vecina de la 2? Despre nepoti? Despre tineretul de atunci? Mi se pare ciudat ca ne batem cu pumnii in piept spunand ca nu ne place sa mergem la scoala, nu ne place sa mergem la munca si totusi in timpul liber, in loc sa ne relaxam creierul cu lucruri ce ne plac, tot la cele neplacute ne intoarcem.

In alta ordine de idei. Am fost in week-end prin Constanta. Era cazu, trebuia sa mai car cate ceva inapoi in Bucuresti. Cum a fost acasa? Plictiseala evident, am apucat totusi sa ies 2 ore la un suc cu Vyo. In rest, am dormit ca eram obosita si am fost putin in plimbare pe plaja. Cam atat de povestit. Noapte buna Romania!

Hai sa ne analizam putin. Sa analizam conceptul de om. Sa luam pentru inceput definitia pe care ne-o ofera DEX-ul:

OM, oameni, s.m. 1. Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaz? prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat.

Bun, asa deci, ne caracterizam prin gandire si creierul deosebit de dezvoltat. Asa o fi, dar oare cel care a gasit aceasta definitie, a ajuns vreodata pe pamantul minunat al tarii numita Romania? De cand am inceput sa fac parte din clasa muncitoare, mi-am dat seama ca nu eram absolut de constienta de cat de crasa poate fi prostia unui om.

Si cand te gandesti ca oamenii aceia nici macar nu sunt constienti de cat de stupizi sunt. Ceea ce este chiar mai grav decat prostia insasi. Sa nu credeti ca am impresia despre mine ca as cunoaste mai multe decat toata lumea, dar credeti-ma, cateodata ramai uimit de ce le poate coace mintea unora, sau mai bine zis de ce nu le coace mintea unora.

› Citeste mai departe