Ceva…
Azi a fost frumos afara. In afara de vantul ocazional ( a se citi continuu ) si lapovita ivita din senin tocmai cand mergeam eu de la autobuz spre minunata cladire a facultatii… Hey, hey, ce faci? Iar iti bagi nasul in treburile mele? Ce ti-am zis eu? Offff… Scuze, e una pe aici care tot se baga prin lucrurile mele. Ti-as spune cine e, dar e posibil sa crezi ca sunt cu adevarat nebuna, asa ca mai bine, te las sa ghicesti. In fine, trecand la treburi mai serioase. Am realizat, nu de curand, ca eu, personal, sunt o persoana extrem de importanta. Vrei sa stii de ce? Ei bine, sunt atat de multe persoane pe care le intereseaza binestarea mea, incat de acolo porneste un adevarat val, care la final ajunge la oameni care habar n-au cine sunt eu, dar, au auzit si ei de la tipa, care stie de la prietenu fostei, care a auzit de la sora lui, care l-a auzit intr-o zi pe tipu de la colt, care… si tot asa, ca eu, personal si indubitabil, fac chestii pe care nici macar nu mi le-am imaginat, si ca umblu cu oameni pe care nici macar nu ii cunosc. Asa ma roade curiozitatea sa stiu de ce ii f**e pe ei grija mea ( scuze de expresie)?
Oare nu are cine sa-i f**a? Se ofera cineva? M-as oferi eu, da mi-e ca o sa se intimideze saracuti la vederea unei asemenea vedete ca mine… Nu sunt cu nasu pe sus, si nu ma cred superioara, sunt doar ironica si a draq de acida cand vine vorba de mancatori de posterior ( a se citit cur ). Totusi, ma speriasem, credeam ca sunt singura cu paraziti dastia prin jur, dar, rasuflu usurata sa stiu ca nu sunt singura vizata de vipere. Punem pariu ca si daca ma duc sa ma calugaresc tot se aud chestii despre mine? Gasesc ei dragutii oameni ce sa povesteasca, ca doar de, imaginatia omului e bogata rau cand vine vorba de altii si de a face rau la acei altii, pentru ca viata noastra e pur si simplu prea plictisitoare si nu avem cu ce sa ne ocupam timpu. Asa ca hai sa scoatem vorbe despre altii, e frumos, e palpitant si asa avem si noi subiect de discutie. A se intelege : mi se rupe… Toata viata voi da de oameni ca voi ( va stiti voi, va bazaie o musca pe la ureche in timp ce cititi, stiu sigur ) si astfel, daca as pune la inima toate, n-as avea prea mult de trait, si atunci, voua ce va ramane de facut daca nu mai aveti de cine vorbi? Asa ca, mi-e mila de voi, si nu o sa-mi pese…
