Ce urasc…
“Cand o sa reusesc sa scriu lista intreaga cu ceea ce urasc? Stiu ca nu ar trebui sa imprastii sentimente dastea grele in jurul meu dar, nu sunt perfecta. Urasc sa vad cum se victimizeaza unii din motive atat de copilaresti si stupide, fara sa gandeasca macar un pic, fara sa analizeze situatia. Exact ca un copil caruia nu ii convine o jucarie : incepe sa bata din picior si sa planga sperand ca atrage atentie. Urasc oamenii care nu stiu sa se maturizeze, nu stiu ca o data cu trecerea anilor tre sa iei viata in piept. Urasc oamenii care au impresia ca totul se invarte in jurul lor si ca nimeni altcineva nu sufera, nu simte durere, umilinta. Urasc toate astea doar din vina mea, am fost asa, urasc ce-am fost. Urasc faptul ca toata lumea isi face blog sa-si impartaseasca frustrarile cu lumea intreaga. Urasc oamenii falsi, care n-au pic de personalitate dar sunt in stare sa copieze de la altii. Urasc minciuna. Urasc prostia. Urasc majoritatea oamenilor din Romania. Urasc sa fiu contrazisa, dar urasc si mai mult sa mi se dea dreptate tot timpul. Urasc sa mi se dea prea multa atentie, dar urasc si mai mult sa nu fiu bagata in seama. Urasc sa ma privesc in oglinda dimineata. Urasc sa ma trezesc devreme. Urasc lumina soarelui. Urasc frigul. Urasc sa fiu deranjata cand trimit semnale clare ca vreau sa fiu lasata in pace. Urasc sa fiu racita. Urasc sa ma plictisesc. Urasc naivitatea cu care privesc cateodata lucrurile. Urasc momentele in care ma las condusa de sentimente. Urasc timpul care trece din ce in ce mai repede pe langa mine. Iar lista continua. E de ajuns, nu vreau sa zica lumea ca sunt chiar 100% nebuna.”
